Când văd vorbe de duh pe net, majoritatea sunt cu și despre proști. Nu există citat de-ăsta care să nu mă sfredelească puțin pe interior. Dacă mama proștilor e mereu gravidă, prostul nu e prost destul până nu e și fudul, iar prostul nu știe niciodată că e prost, văleleu maică! Statistic vorbind, mă aflu printre proști. Dacă sunt și nu știu? Ce mă fac dacă sunt de partea cealaltă a citatului?
Ei bine, lumea nu prea își pune întrebări de genul ăsta. Se dă un articol în care autoarea, absolventă de Litere, se exprimă corect gramatical folosind expresia “o prietenă de-ale mele”. Să te ții ce furtună de comentarii și-a luat în freză. Unu’din vitejii comentatori n-a catadicsit să verifice măcar… Specia asta de comentator se numește șobolan de subsol. Subsol de editorial. Vede numa’ proști în jur și totul îi pute, deci el e de partea bună a citatului cu proști.
Acum e la modă subiectul cu BAC-ul și cum noi eram mega-deștepți și tinerii de azi făcuți grămadă. Nu uit că am avut o colegă în spate care s-a inspirat integral din lucrarea mea de geografie. Că nu m-a durut umărul să mă mișc mai așe. “Nici s-ă luaț-i bacul nu sunte-ți în stare, bă!”, zice comentatorul baBAC. Distracții care se lasă cu smiley-uri multiple mai sunt și textele cu î din i (iarăși, perfect ok) și veșnica dispută pe numărul de i-uri din finalul cuvintelor. Savuros, să moară mama proștilor, probabil și a mea.
Internetul în general și Facebook în special reprezintă o lume minunată, în care vei găsi, nuuumai prostii. O lume cu putoare și vaste porcării, peeeentru copii.