Browsing Tag

de ce nu iei interviul

romanisme

Amintiri din vremea recrutării

7 iunie 2015

Se face că acum câțiva ani eram manager și urcam firma pân’la cer. Cum firma era una mititică, mă ocupam, printre altele(cafea, șters praful de pe birou și mopuială ocazională în caz de inundații), de recrutarea oamenilor. Porție de râs și hăhăială mai mare n-am luat de când muma m-o făcut.

Că pentru post de copywriter aplicau șoferi de tir sau femei de serviciu nu mai e o noutate pentru nimeni, probabil. Dar pozele, ahhhh, pozele… Ca expunerea să fie bine organizată, o să fac un top 3.

  1. Candidatul pe care-l vedeam dublu. Băi, omu’ și-a pus o poză din club, îmbrățisând un prieten/iubit. Ambii arătau, plini de generozitate sufletească nemaivăzută, semnul păcii.
  • Candidata veșnic tânără. Femeia și-a tras un selfie cu ursulețul de pluș în brațe, mari cât o zi de post amândoi și-a făcut treabă mare pe BestJobs. Metaforic vorbind, desigur.
  1. Candidata polițistă porno. Cu cașcheta pusă la fonfe pe căpșoru-i golaș, cu bara de striptease între sânii striviți de sutienu-i Swarovskian, îmi apare în minte de fiecare dată când aud reclama cu job-uri, job-uri, job-uri. Doar că blow job-uri.

Dacă îmi reamintesc cum din 5 interviuri pe zi se ținea unul, că stimabilii nu binevoiau să se arate, îmi vine să-mi caut și eu uriașul urs de pluș roz din tinerețe, să-l iau în brațe și să-i spun că viața nu-i așa dură. Când vezi că au aplicat 1000 pe un post, ai o șansă din trei să obții jobul de ursuleț-șef, dacă te prezinți și nu ești retardat complet.