Mulţi dintre voi ştiţi că lucrez în online, mai precis la un proiect bazat pe colaborări cu business-uri mai mici sau mai mari. Cu oameni mai serioşi sau mai puţin serioşi. Cei de la restaurant Turkuaz intră în cea de-a doua categorie.
Eu sunt un om care apreciază poate mai mult decât ar trebui magicul cuvânt “NU”. Nimic nu îmi place mai mult decât să-l aud atunci când nu există interes defel pentru o colaborare. Lumea însăşi ar fi mai bună dacă mai mulţi dintre noi am şti să spunem nu. Mai puţine frustrări, mai mult zâmbet. În cazul de faţă nu e vorba nici de sinceritate, nici de eleganţă, ci de pură nesimţire.
Pe scurt, am stabilit o întâlnire acolo de două ori, de două ori mi-am luat ţeapă. Adaug că întâlnirea era deja confirmată de fiecare dată, cu doar o oră înainte. Prima dată, madama Nesimţuaz(să fiu în ton cu brandul) mi-a spus că a fost chemată la bancă şi a uitat să anunţe, dar să reprogramăm. Ba chiar a insistat să reprogramăm.
A doua oară, aceeaşi poveste. Telefon de confirmare:”Sigur că voi fi acolo, cum să nu”. Ajung împreună cu o colegă, comandăm câte ceva de băut şi aşteptăm. Vreo 50 de minute şi… nimic. Am plătit, ne-am ridicat şi am plecat. O fi şi asta o metodă de a atrage clienţi. Îi chemi la întâlnire, îi laşi să comande şi logic, te aştepţi să plătească. Apoi le dai ţeapă. Căci, nu-i aşa, tu eşti un hummus cu moţ şi muguri de pin, iar timpul celuilalt un rahat lipsit de importanţă.
De ce vă povestesc asta? Pentru că mă scoate din sărite atât ca om de vânzări, cât şi ca om de comunicare, dar mai ales în calitatea mea de gurmandă iubitoare de tot ce înseamnă mâncare, cu un proiect personal direct legat de asta. Cum pot unii să lucreze într-un domeniu care creează atâta plăcere oamenilor şi să fie atât de acri şi expiraţi? E ca şi cum ţi-ar pune pătrunjel uscat şi împuţit în tabouleh.
Nici acum nu ştiu dacă doamna Nesimţuaz deţine restaurantul sau e doar un simplu anagajat, cert este că nu face cinste niciunui brand, cu atât mai puţin plăcerii atât de sincere şi intense de a savura o mâncare bună. N-am mâncat niciodată la Turkuaz şi nici nu voi mânca acolo. Pentru mine, hummusul lor e pe bază de muci. Mucii în hummus ai doamnei Nesimţuaz. Aviz colaboratorilor!