Nimic nu declanșează dezbateri mai năprasnice decât manelele, homosexualitatea și avortul. Astăzi o să pun pe tapet ultima noțiune. S-a văzut ce efecte devastatoare a avut interzicerea avortului prin lege și încă nu am ajuns în punctul în care pensiile decrețeilor vor fi plătite de o populație mult sub numărul lor. Femei moarte, ucise de un sistem aprig, axat pe producție, sistem care a făcut din corpul lor o bandă rulantă, golită de suflet, dorințe sau libertate de alegere.
Pentru mine una, e clar de ce parte a baricadei stau. Și cum feminismul exacerbat e departe de viziunea mea despre viață, nu pot să nu îndrept nițel reflectorul spre partea uitată a ecuației, când vine vorba de avort: el, bărbatul.
Putem înălța cinci sute de pancarte cu libertatea de exprimare, cu liberul arbitru și așa mai departe, dacă bietul semănător de sămânță e lăsat în umbră. Da, nu e corpul lui, dar viața totuși îi aparține, la fel ca și femeii alături de care a simțit plăcerea zămislitoare de plozi.
Sărmanul specimen, dotat cu excrescență în zona pubiană, e dat deoparte, neavând nici cea mai mică influență asupra unei decizii care îi trasează viitorul profesional, afectiv și financiar.
Dacă filosoful existențialist Alex Velea a decretat că dragostea se face în minim doi, de ce hotărârea de a avorta sau nu se ia de unul singur? De una singură, mai bine zis. Nu, nu cred că pentru zece minute de plăcere un om trebuie să plătească o viață, fiind aspru pedepsit și de legile moralei pământești, atât de tristă în ignoranța ei. Din contră, cred că părerea lui ar trebui să conteze în aceeași măsură ca a mamei. În schimb, el nu e protejat nici de lege, nici de convențiile sociale.
Vreau să nu mai trăiesc într-o lume în care ne erijăm în făpturi deschise la minte, libere și frumoase sufletește, dar sfârșim prin a-i cenzura drepturile însăși ființei care ar trebui să reprezinte jumătate dintr-o decizie care îi poate ruina întreaga existență.
Nu putem aprinde o țigară în bar, pentru că încalcă dreptul nefumătorului, dar putem face un copil cu călcarea în picioare a libertății de alegere a bărbatului de lângă noi. La asta adăugăm și faptul că noua viață începe cu un start frânt. Practic, îl învățăm pe însăși sufletul pe care pretindem că-l salvăm că viața-i grea și lumea-i rea, vorba lui Guță, când am face naibii bine să-l lăsăm să afle de unul singur, ceva mai târziu.