Browsing Tag

atentate paris

ganduri

Lacrimi de călău

16 noiembrie 2015

Câteodată durerea și șocul iau locul rațiunii. Am văzut multe păreri legate de atentatele din Paris. Opinia mea, la rece, e simplă și seamănă întrucâtva cu șahul. Niște nebuni, alături de niște cai albi au ucis, violat, torturat și schingiuit mii de pioni negri. Regele și regina negrilor și-au trimis nebunii, caii și turele să ucidă pioni albi, drept răzbunare.

sah mat

Pe cine judecăm aici? Regii și reginele care umplu de sânge tabla de șah pentru a câștiga. Ei stau frumos în jilțurile lor din fildeș, în timp ce toți pionii din lume se tem, se revoltă, își plâng morții, din ce în ce mai mulți.

E ca și cum te-ai duce peste om în casă, i-ai viola soția și copiii, i-ai fura banii, ai da foc căminului lor, dar te aștepți să-ți răspundă cu diplomație. Departe de mine gândul de a lua apărarea criminalilor de la Paris, însă când arunci o piatră în baltă, ea va face valuri.

Istoria ne arată că pionii mor mereu pentru bunăstarea regilor. Pleacă la luptă amăgiți de zeități nemiloase sau de patriotism crâncen și sfârșesc mereu în pământ sau crematoriu. Nu sunt vinovați refugiații, cum nu sunt vinovați francezii care își văd de serviciu și familie, cum nu sunt vinovați nici sirienii, irakienii etc. care nu fac altceva decât să-și ducă traiul lor modest de pioni simpli.

Câteodată însă, pionii pot da șah-mat, dacă sunt mulți și inteligenți. Asta e regula jocului către care ar trebui să ne îndreptăm. Sigur, e idealistă, utopică, greu de realizat, dar nu imposibil.