Postarea de zilele trecute a stârnit ceva reacţii în soşăl midia, unde nişte băieţaşi cred că e cool să faci mişto de oameni morţi. Cel mai tare mi-a plăcut de Mihnea, care a spus că am prins şi eu oleacă de net în bucătărie.
În orice caz, asta nu e o postare de dispută, ci de aberaţii pe o temă veche de când lumea. Mie oricum nu-mi place să mă cert, mai ales pe internet. Mi se pare aşa, ca şi cum i-ai arăta degetul mijlociu unui pilot de avion, în zbor. Nu înseamnă că ai cohones, ci că eşti niţel dus.
Aşadar, dragii mei, nu văd problema cu bucătăria! Am mai scris-o cândva şi simt nevoia să o repet, căci au trecut ceva ani. Mă deranjează curentul feminist. Care naiba era problema în a sta liniştită acasă, să citeşti, să te duci la salon, să mergi la teatru, să vezi filme dar mai ales să găteşti delicatese? O minte limpede, un trup sănătos şi lipsa durerilor de spate şi de cap. Dar na’! S-a schimbat treaba, acum lucrăm cât se poate de mult, iar cele care mai au şi copii au cum s-ar spune şi un job part-time. Adică o zi întreagă de muncă. Muncă şi apoi somn. Şi tot aşa.
Dragă Mihnea şi misogini din toată lumea, eu sunt alături de voi. Eu vreau la bucătărie. Vreau o oră de muncă pe zi şi apoi relaxare, doar că nu mai pot. Râde lumea de mine şi sunt tare sensibilă când vine vorba de părerea altora. Tocmai am pus nişte aripioare pe grătar şi miroase divin în casă. Ştiu că asta mi-e menirea, dar sunt slabă de înger şi foarte influenţabilă. Rogu-vă, iertare!