Browsing Tag

amante

aberatii de-ale mele

Nu plânge, Ană! Ouăle se varsă

11 mai 2015

Nu mai poți intra pe o revistă online de femei sau pe un blog de efeminat fără să citești pledoaria pentru amante. Cum nevasta supraponderală o arde pleașcă pe canapea în iz de tocăniță și sarmale-n varză, iar amanta duhnește a Chanel și plăceri neasemuite. Nimic nu pute mai rău decât banalitățile poleite în neologisme și metaforele compunerilor de clasa a doua. Amanta e o simfonie de culori, asemeni primăverii, iar nevasta e ca Muma Pădurii, Vrăjitoarea cea rea cu negi pe nas ș.a.m.d.

Ei, realitatea e mai brutală. Se dă un nene cu șorici gros, care a făcut o supradoză de Youporn și vrea și el pepușe agățate de lustră cu capu-n jos și găoacea-n sus. Dacă am trăi într-o lume normală, unde femeile s-ar valora ceva mai mult decât o grămadă de fecale, nenea din poveste s-ar trezi dreacu’ din dulcea-i visare onanistică și s-ar duce la muncă. Dar nu! Pentru că în poveste apare EA. Nimfa smulsă din spuma mării, aruncată direct în spuma marii p…ersonalități. În fapt, un soi de găină care se împiedică, să nu pară nici proastă, nici curvă. Da’ creierul de găină nu e mic destul, până nu e și fudul.

Găina din povestea noastră chiar crede în romanțele de Minulescu recitate de domnul porc de mai sus. Ea trăiește cu iluzia că Madam Tocăniță e o ciumegă care n-a mai făcut sex cu consortul din Paleolitic și cu care dânsul stă din milă, plictiseală și alte treburi. N-o părăsește pe Madam Tocăniță de bun ce e! Sufletist, familist… Aș! Înaripata nu se gândește că singurul ei rol e legat, desigur, de ouă. Care tre’ să se verse undeva. Că de-ar fi mai mult, ar fi ea aia care opărește cartofii și rumenește costița.

Nu plânge, Madam Tocăniță! Ouăle se varsă. Da’dacă știi precis că s-au vărsat în capul găinii naive de mai sus și în loc s-o iei la goană în lume tu împăturești sarmalele în continuare, plângi fă! Ce dracu’să faci?