Am citit un articol, azi dimineață, în care se spunea că în timpul petrecut pe social media într-un an, am putea citi 200 de cărți.Maximul meu istoric a fost atins anul trecut: 51 de bucăți. Nu prea mă văd depășindu-l prea curând. Și nu că n-ar fi timp, pentru că o oră găsești, oricât de ocupat ai fi. Ci pentru că… Facebook.
Mă trezesc lângă bărbat dis de dimineață și mergem, ca toți oamenii încercănați, să ne bem cafeaua. Care-i primul lucru pe care-l facem? Dap! Scroll! Abia după câteva minute ne scuturăm umerii și ne dăm seama că nu mai vorbim unul cu altul. Ne-nfigem ochii în ecranele dreptunghiulare și ne scurgem prin newsfeed.
Băi, nu mai vorbim cu prietenii la telefon! Nici măcar cu părinții. Ne sunăm pe messengerul de la Facebook două minute, facem cu mânuța și gata. N-am mai citit un ziar de luni bune; singurele știri pe care le văd sunt cele postate pe Facebook. E ziua cuiva? Îi lași un “La mulți ani” sec pe wall și dai scroll mai departe. Ți-ai făcut treaba, ce nevoie mai ai să-l vezi sau să-i auzi vocea? Să mai vorbim de cadou? Da’ o poză cu tort de pe shutterstock ce-are?
Are, mă! Pacă ne dezumanizăm, ne robotizăm, ne automatizăm. Nici nu mai știm să trecem strada. Ochii în ecran, căștile în urechi, mintea scrollează. Vrei să vezi dacă ești sănătos sau vrei să-ți intri în formă? Descarcă un app. Îți place de colegul de muncă? Dă-i un poke, că doar n-oi încerca să intri în vorbă cu el. Mergi la concert? Să nu cumva să asculți muzica sau să admiri prestația idolului tău! Nu, nene! Lasă smartphone-ul să facă asta pentru tine.
De ceva vreme parcă nu mai simțim, nu mai sărutăm, nu mai zâmbim, nu mai îmbrățișăm. De ce am face-o? Avem emoticoane pentru asta.