Mult rău a mai făcut Zelistul bloggerilor! Hai să vă povestesc un fapt interesant.
De mai bine de o lună m-am mutat pe domeniu propriu, pe care am început să scriu aproape zilnic. Vechiul blog de pe blogspot e inactiv săracul de luni bune. Ghiciţi care dintre ele e în top? Cel inactiv, desigur! De ce? Păi, are zeci de trimiteri. Care dintre ele e mai accesat şi comentat? Cel nou. Relevanţă zero.
La primul blogmeet la care am fost, după toate linkurile primite, am urcat în top 1000 de bloguri. Eram printre cei mai citiţi? Sigur că nu, dar ce contează? Şi aşa am ajuns să alergăm după trimiteri irelevante, să adăugăm în blogroll tot soiul de agramaţi, să cerşim link exchange pe toate grupurile din Facebook. Şi tot aşa au ajuns în vârf “bloggeri” care scriu cum beau cafeaua de dimineaţă şi efectul ei pentru o bună digestie. Strâng cam 100 de comentarii(de genul “da, şi eu mă duc la toaletă mult mai uşor, e fabuloasă cafeaua. Floricica din mijloc zici că e chipul Monalisei”) şi 300 de link-uri de promovare.
Cea mai urâtă parte e de fără doar şi poate aşteptarea blogmeeturilor ca pe ziua de mântuire, pentru că ştim că ne urcă suuuuus de tot. Ştiţi ce mi-ar plăcea mie? Un blogmeet fără linkuri. Sunt tare curioasă câţi bloggeri s-ar prezenta. Sună oarecum ciudat, dar mi-ar plăcea pur şi simplu să stăm la o bere unii cu alţii, ca între prieteni. Fără pişcoturi, fără ca toată lumea să butoneze telefoanele sau laptopurile, să socializăm pur şi simplu. Oare se poate?