Telekom, kiss my magenta!

Scriu de pe un colț de banchetă, cu sudoare pe frunte și paișpe riduri în plus. Pentru mine, Romtelecom , mai nou Telekom, e cea mai varză rețea. Nu sunt un om cu abilități tehnice, diferența dintre mine și un babuin fiind insesizabilă în domeniul ăsta. Sunt într-o relație de love-hate, numai că fără love cu rețeaua asta de patru ani. De ce nu ne-am despărțit, poate vă întrebați. Am tot crezut în vorbe dulci sfârșind prin a modifica abonamentul, deci prin a-l prelungi cu încă vreo doi ani.

Nu vreau multe de la relația noastră, nu prea mă uit la televizor, însă folosesc internetul destul de mult. Și dacă am wireless, vreau wireless Telekomule, nu să stau atârnată de masa pe care calc, cu o bucă în aer și una pe banchetă!

Relația noastră e cu suișuri și coborâșuri. Ne certăm săptămânal. Câteodată mă magentește de mai multe ori pe zi. Stau și frec priza și ștecherele de doișpe ori până vine semnalul. Apoi cade sunetul. Sun la ei și mă magentesc și angajații. O tipă mi-a spus că dacă nu merge wireless-ul e de la mine și a trântit telefonul. Altul mi-a resetat de 10 ori parola. Alta m-a învățat cum să frichinesc, să resetez, să bag, să scot până clipocește beculețul. Nicio logică anume, numai băgat și scos până nu mai poți. Și chiar nu mai pot, să mă credeți pe cuvânt.

Distracție mare e și când vine vorba de facturi. Al meu avea o lucrare în Corbeanca și a trebuit să vină până în București ca să poată plăti, pentru că nici aparatele speciale nu erau pregătite de magenteală. Deși avem facturare online, trebuie să printezi factura și să mergi la bancă, bă, dacă vrei să plătești la tine-n sat! În momentele în care sunt magentată în halul ăsta mi se face un dor de RDS și UPC, de nu vă văd. Cred că la ei am sunat de două ori în cinci ani.

Strâng din dinți și aștept să mă mut naibii la casa mea, cu net și cablu de la orice altă rețea. Vă pup, mă duc să mai frec nițel receiverele și prizele pentru a douăzecea oară pe ziua de azi. Mă simt nevoită să o zic din nou: Telekom, kiss my magenta!