ganduri

Casă sau apartament?

23 mai 2014

Eu sunt un om cu un complex al caselor. Nu știu dacă a fost sau nu identificat de psihologi, tot ce știu e că, atunci când e vorba de proprietăți imobiliare, simt un junghi în coaste. Încă din copilărie, de fiecare dată când îmi doream ceva de mai mare valoare mi se răspundea invariabil cu: “Nu acum, facem casă!” Ai mei, fără o prea mare pricepere în afaceri, și-au pus economiile în singurul loc pe care l-au considerat mai sigur: casa. Și au ieșit câteva la adunare, într-un final.

Paradoxal, momentan stau în chirie. Eu nu-s defel deranjată de asta și n-aș avea vreo problemă să stau așa până la pensie și când nu-mi place ceva să mă mut, iar la bătrânețe să mă retrag la casa bunicilor din Soveja. Munte, aer curat, liniște, perfect pentru o babă fără pretenții ca mine.

În ultima vreme însă, “tre’să fii la casa ta”  îmi sună din ce în ce mai des în ureche. Peste asta adaug bocănitul din miez de noapte al vecinului de mai sus și poc, m-au luat gânduri de făcut casă, semn că așchia nu sare departe de fundație.

Ideea unui credit pe 30 de ani face ca părul de pe ceafă să se zburlească și stomacul să se încordeze. Adică, treaba merge bine azi, dar mâine cine știe? Deja am trecut prin eșecuri antreprenoriale de la o vârstă fragedă și prin nevoia de a schimba macazul și localitatea de reședință. Mai degrabă un credit mai mic pentru teren și o casă în stadiul în care să te poți muta în ea, mă gândesc. Dar, pe de altă parte, iubesc aglomerația, orașul, metroul, claxoanele, până și zgomotul Ambulanței, iar o casă în oraș nu-mi permit. Of, of.

La un calcul făcut AICI, dacă iau din bancă 65.000, dau înapoi, în 30 de ani, 150.000 de euro. Raportul variază în funcție de bancă, dar nu foarte tare, în orice caz. 85.000 de euro aruncați pe geam și bonus incertitudinea că n-o vei da în bară la un moment dat. Chiria lunară, pe o perioada de 30 de ani m-ar aduce tot pe la vreo 150.000 de euro, aș avea  permanentă libertate de mișcare, însă n-ar rămâne nimic în urmă. Pentru mine deci, soluția ideală e să mai aștept până strângem bani teren și să ne apucăm cătinel, cătinel de casă. Mică, fără etaj și cu cățel.

Voi cum ați făcut sau cum ați face? Apreciez orice idee sau sugestie.

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Simona 23 mai 2014 at 8:56

    Buna,
    Eu personal as opta pentru casa. Locuiesc de 10 ani la bloc si m-am saturat de vecini care te deranjeaza continuu, trebuie sa te aranjezi si sa iesi cu copii in parc, nu ai unde sa faci un gratar sau sa stai pur si simplu vara in curte deaoarece se uita si te analizeaza toti vecinii de la parter pana la ultimul etaj……

    • Reply Iulia 23 mai 2014 at 9:13

      Ai perfectă dreptate; și mie mi-ar plăcea tare mult să am un loc în care să-mi adun prietenii la grătar sau să mă lăfăi în chiloți pe un șezlong fără priviri urâcioase.

    Leave a Reply