Că tot se poartă discuțiile despre cât de închistați sunt oamenii zilele astea, cu ocazia marșurilor pro gay, de dimineață m-a lovit o concluzie simplă fix în moalele capului. A fost nevoie doar de un fluture mare, maroniu și hidos, care a pătruns fără urmă de rușine în dormitor încă dinainte ca ziua să înceapă.
Băi, m-am trezit cu o scârbă asemeni doamnei fără cap din Tom și Jerry atunci când vedea șoricelul mișunând pe jos. Țipete, isterii de muiere nebună, până ce mi-am manipulat bărbatul întru a-l ucide cu sânge rece pe săracul zburător. Prima dată i-a aplicat un soi de dos de palmă până ce a a aterizat ca un MiG direct în bot, pentru ca mai apoi să-l strivească fără strop de compasiune cu un papuc. Soțului o să-i spun de acum încolo Stelică- the Butterfly Slayer! Mda, ca de obicei, o iau pe arătură…
Ce voiam de fapt să scriu e că dacă mă trezeam în zborul aripilor unui fluture colorat armonios probabil că îmi spuneam că am o zi fantastică, cu un rânjet pe față asemeni gagicilor din reclamele Activia. Serenitate provenită numai din goliciunea absolută a mațelor. L-aș fi luat chiar în mână, i-aș fi făcut o poză cu telefonul pentru Facebook, dădeam amândoi un check-in la cafeneaua din cartier, naiba știe ce răsfăț îi aplicam, dar așa…
Și atunci am realizat că oricât de mult n-aș crede asta, am prejudecăți. Sunt PRO parteneriate civile între persoane de același sex, însă mă scârbește la maxim un fluture căcăniu. De ce hamsterii sunt drăguți, iar șobolanii nașpa? Pun pariu că un pic spălat, tuns, gătit cu papion și parfumat, orice șobolan din canal ar putea fi demn de o cușcă mai colorată și de o roată de alergare de ultimă generație.
No Comments