Iubesc lucrurile neinsufletite

Cred ca Matizache e cel mai deprimat “masin” din orasul asta. Daca pana acum suferea din cauza gropilor si a varstei destul de inaintate din cauza careia a dobandit mai multe boli ale batranetii, mai nou e si maltratat. Nu sunt eu cea mai buna soferita din lume, nici pe departe, mai ales ca fac cu greu parcarea laterala (totusi, sunt doar o femeie la volan). Dar zau ca nu pot intelege cum dracu’ sa-mi fie lovita masina de doua ori in aceeasi saptamana?!? Si nici nu stiu sa am vreun dusman pe lumea asta. Nu tu gagici geloase, nu tu oameni chiar in halul asta de suparati pe ce scriu. Si aunci? Sa fie doar prostie? Cat de greu o fi sa te mai si uiti in oglinzi cand dai cu spatele, frate?

In momente de-astea ma bucur ca n-am vreun bolid de ultima generatie. Nu de alta, dar cred ca as plange, caci am tendinta bolnava de a ma atasa de obiecte, cateodata mai mult decat de vietuitoare. Macar obiectele nu mint, nu iti inseala asteptarile si de multe ori iti aduc lumina in privire fara sa ceara nimic in schimb. Numai ganditi-va cata pasiune poate starni un singur tablou sau cate persoane zac melancolice recitand cateva versuri. Cat lupta unii oameni pentru o casa si o masina, cateodata pana la moarte, in sensul propriu. Nu am auzit pe nimeni sa munceasca de dimineata pana seara tarziu pentru dragoste, pentru prietenie, pentru o imbratisare. Dragostea pentru lucruri fara de suflet este una pura, neintinata, certa, liniara, fara surprize, fara batai intense ale inimii, dar tot dragoste e.

P.S.- Slava Domnului ca nu s-a intamplat asa ceva cand conduceam masina asta, nu-i asa Dan?