Fără categorie

Viata la tara

6 ianuarie 2010

N-are nicio treaba ce vreau sa scriu cu Duiliu Zamfirescu, ci cu fabuloasa noastra urbe, Focsanigeles. Cum a dat lumina, am crapat pleoapele si am lasat-o sa intre, asa blanda si calda, am zambit si m-am pregatit psihic pentru o noua zi. Am pus cafeaua la fiert si am intrat in baie. Am simtit eu ca siroaiele de apa calda nu mai au forta de odinioara, am tresarit la gandul ca poate se racesc, la fel ca alte dati, dar am continuat. Am turnat in maini prima cantitate de sampon, am inceput sa-mi masez scalpul amortit, iar in mijlocul acestei desfatari, apa calda s-a oprit. Brusc. Daca alte dati am anticipat lipsa apei calde sau am constatat-o cand nu mai aveam nevoie de ea, acum m-a luat prin surprindere(asa cum face mereu zapada cu autoritatile). Si cum poti incepe o zi mai bine decat atunci cand ajungi sa te speli cu apa rece in ianuarie? Si atunci mi-am amintit cum faceam odinioara la bunica. Incalzeam apa, o turnam in ciubar si abia atunci incepea dezmatul “hidrologic”. Asa ca, dis-de-dimineata, am pus oalele la treaba pe aragaz si am asteptat clabucita incalzirea apei inghetate. Si, inca o data am simtit nevoia sa-i multumesc administratorului acestui grozav satuc, pentru aruncarea mea, cu capul inainte, in butoiul cu melancolie al amintirilor copilariei. Doar ca atunci stateam intr-o casuta de chirpici in fundul Sovejei, iar apa nu o plateam nimanui, ci ma bucuram de ea gratie pamantului care mi-o oferea generos, fara sa trimita factura.

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply PATRICKdan 6 ianuarie 2010 at 12:40

    da' cum indrazniti sa va balaciti atata si sa va desfatati cu apa, n-ati auzit ca e criza si trebuie sa strangem cureaua, sa rationalizam apa etc, etc 🙂
    ar tb sa ii multumim administratorului acestui grozav satuc (unii din afara lui zic c-ar fi si extrem de curat) pentru ca se gandeste la factura noastra…
    PS 2 : la vara oricum se va relua problema apei calde, asa ca domnu' primar doar face cateva teste, in caz c-am uitat.
    macar ai avut parte de cafeluta, la final ?
    ozy buna, Iulia ! eu astept soarele s-apara, azi-maine !

  • Reply iulia 6 ianuarie 2010 at 13:00

    @Patrick- Si cafeluta, dar si tigara pentru detensionare 🙂

  • Reply PATRICKdan 6 ianuarie 2010 at 15:36

    a fost o patanie in urma careia cafeluta si tigara ta poate au fost chiar mai savurate si apreciate.
    imi amintesc ca se intampla de multe ori si in studentie, dupa un examen dificil. orice chef de dupa examen era mai incarcat si personificat de insemnatatea evenimentului peste care abia trecusem…
    oare urmeaza oprirea gazelor in timp ce facem mancare sau a curentului in timp ce lucram la referate ?
    nu de alta dar, e posibil, ca si rabdarea noastra sa se opreasca la un moment dat…

  • Reply iulia 6 ianuarie 2010 at 17:59

    @Patrick- Cum adica sa urmeze oprirea gazelor sau a curentului in momente esentiale? Nu ti s-a intamplat pana acum? Esti un norocos, clar!

  • Reply Bucur 6 ianuarie 2010 at 19:26

    Ah la tara e ceva sigur cum faci baie la caldura de la soba si in albie nu se compara cu orasul… 🙂

  • Leave a Reply