In sfarsit ninge!!! Pe langa faptul ca Matizache al meu e incaltat cu saboti de vara, cu talpa neteda ca-n palma, nimic nu-mi poate rapi bucuria de la trezirea de azi-dimineata. Asa mi-as dori sa regasesc bucuria din copilarie, cand iarna era cel mai asteptat anotimp din an. Cand venea vacanta si nu mai putem astepta nici macar o zi sa plec la Soveja la bunici. De cum ajungeam, scoteam saniuta cu bare de fier ruginit, o curatam, imi tranteam caciula imblanita a bunicului pe scafarlie si alergam spre partia din deal. Stateam pe derdelus(chiar, de ce nu se mai foloseste cuvantul asta?!?) cu orele, pana imi degerau picioarele de nu le mai simteam si imi ingheta nasul si se inrosea precum cel al lui Rudolph. Imi aduc aminte ca odata asa avant mi-am luat, ca am ajuns direct intr-un stalp, cu asa viteza ca mi s-au imprimat si pietricelele pe frunte!
Dar nici intoarcerea acasa nu era prea trista, in miros de sorici ars. Incalecam saracul porc sacrificat, cantam un colind sau un cantec al Madalinei Manole(ca mare fan mai eram) si asteptam tochitura fierbinte cu mamaliguta calda. Iar de venirea Mosului nu mai vorbesc! Toata noaptea ma fataiam, mai deschideam ochii din cand in cand cu speranta ca poate il zaresc. Cred ca orice mi-ar fi adus, eram multumita. Mi-e tare dor sa ma simt asa. Acum o sa merg la bunici, ma voi indopa cu carnati si toba, “mosul” o sa-mi dea ceva banuti, derdelusul din copilarie va fi prea departe pentru a mai alerga spre el. Mai bine un vin fiert si o discutie cu prietenii decat atata oboseala si inghet pe partie. Unde o fi fugit copilul din mine?
8 Comments
S-a inecat intr-o cana de vin fiert :D.
@alibus- da, probabil =))
Iarna,ciocolata calda,frig,frumos.
Ninge!
"Fata draga nu fi trista, fiind ca e pacat/Fara lacrimi nu exista, dor adevarat…." s.a.m.d….Sti cum e fiecare varsta are specificul ei…sunt convins ca de ceea ce faci acum o sa iti aduci aminte peste cativa ani, si probabil la fel o sa regreti si vei dori sa retraiesti momentul, deaceea bucura-te acum de ce iti ofera viata!
Iar legat de derdelus…si eu odata mi-am dat cu barba intr-un bolovan, pt ca nu am putut sa mai opresc saniuta, si mi-am spart-o…si acum mai am cateva semne mici… 🙂
@Lorelei- Daca nu ma insel, cred ca tu ai intrat in vacanta, norocoaso!
@Marius- Mi-ai adus aminte ca duc dorul curajului nebunesc al copilariei, asta despre care povestesti si tu. Nebunia care te face sa-ti spargi capul sau barba :)) Cat despre regrete, nu prea am multe, ma bucur de fiecare zi, dar in momente precum prima ninsoare din an nu pot sa nu-mi aduc aminte de mirosul placut al copilariei.
Sa sti ca ai dreptate…ne lipseste curajul din copilarie…sau mai bine zis inconstienta? Acum rumegam de 100 de ori inainte de a ne apuca de ceva…
Hmm…când mă gândesc ce fericire trăiam atunci când ningea, când simţeam că vine Moşul…parcă mă întristează cumplit. Acum nu mai simt nimic, e la fel fie că ninge, fie că nu.
@Ioana- exact despre asta vorbeam si eu, mi-am pierdut entuziasmul si emotiile de atunci. Cat despre ninsoarea asta, incep sa ma si enervez; am lasat masina la serviciu pentru ca nu se poate circula! Decat sa o fac praf, mai bine ma abtin…