Fără categorie

Copilarie pierduta in negura

19 august 2009

Micuta Alexandra Udriste s-a stins din scurta si nefericita sa viata in urma cu cateva zile. Odata cu ea si sperantele mele intr-o lume macar putin mai buna. Cazul fetitei a fost semnalat intr-o perioada in care sufletul, generozitatea si empatia sunt concepte necunoscute celor care ar putea salva o viata, campania electorala. Cand sumele vehiculate pentru a candida pe liste la parlamentare au valori ametitoare, de zeci de mii de euro, un ajutor substantial care le putea readuce zambetul pe chip unor parinti chinuiti a fost imposibil de obtinut. Ce asteptari sa mai ai de la o societate in care viata insasi este mai putin pretuita decat un fotoliu caldut de unde un individ negru pe dinauntru ar putea salva nu una, ci sute de vieti de copil. La un simplu calcul, mii de vieti pierdute printre evaziuni fiscale, spagi, scandaluri, comisii de ancheta si discursuri demagogice. Banul si puterea au ajuns sa otraveasca inimi, suflete, intregi existente si intregi generatii. Noi, cei care bagam putin cate putin in buzunarul lor nu putem face nimic altceva decat sa semnalam aceste tragedii. Puterea noastra pecuniara le este transferata lor zi de zi, odata cu sansele de a face o schimbare, de a salva o familie de la o suferinta care o consuma ceas de ceas pentru tot restul vietii. Poate ca atunci cand vor ajunge acolo, alaturi de Alexandra, eternitatea le va fi neagra si umbrita de regrete, iar lacrimile de copil le vor nimici sufletele otravite.

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply danbrasov 19 august 2009 at 7:54

    Mi se rupe sufletul cand vad copii care sufera. La fel, cand stiu ca nu am puterea de a-i ajuta, de a le da o noua sansa la viata.

    Cand vad atatia oameni de afaceri sau politicieni care ar avea posibilitatea sa contribuie financiar la sansa lor de a se bucura de o copilarie linistita, lipsita de griji, dar nu o fac, imi vine sa ii strang de gat. Eu unul, fara nicio rezerva, nu m-as uita la bani cand vine vorba de copii in suferinta. Mai ales acum, cand am si eu un copil si stiu ce inseamna a iubi fara limite.

  • Reply PATRICKdan 19 august 2009 at 11:14

    Foarte trista aceasta veste a tinerei familii din Panciu :((
    Am citit si io, recent, stirea la voi la Ziarul de Vn – care a avut o lunga si mediatizata campanie de sustinere. Pentru cateva saptamani, am avut si eu postata poza micutei ce trimitea la saitul creat pt sustinerea ei. Alaturi de alti vranceni din blogosfera.
    A fost sustinuta si la nivel national, cazul fiind prezentat in multe emisiuni, facandu-se ceva donatii.
    E f trist, cand te implici (cat de cat) sustinand o campanie manitara si se ajunge la un asemena final tragic…

  • Dă-i un răspuns lui PATRICKdan Cancel Reply