Fără categorie

Vreau sa cunosc romani fericiti! (poveste cu final necunoscut)

22 iunie 2009

In ultimele saptamani nu am vazut in jur decat frustrari si mizerie si parca puroiul asta din societatea romaneasca se extinde si incepe sa ma inghita si pe mine. De mult nu am mai intalnit oameni impliniti atat profesional cat si emotional. Dar acum o sa ma refer strict la partea profesionala. Oare doar criza face ca totul sa se opreasca in loc, sau si mai rau, sa o ia la vale? Firmele mici si mijlocii nu si-au primit banii de la stat de anul trecut, dar sunt obligate sa plateasca taxe si impozite, oamenii sunt neplatiti sau concediati, iar cei care raman pe baricade sunt porcaiti si demoralizati. A fost odata o fetita care avea o pasiune. Sa scrie. Orice. Poezii, povestioare. Statea in camera sa si scria. Niciuna din operele sale nu-i era pe plac. Taia jumatate din randurile scrise si mai apoi arunca foile la gunoi. Atunci cand a crescut a vrut sa scrie din nou. Povestioarele de altadata au devenit suparatoare, oamenii ii cereau socoteala, se intamplau tot mai multe lucruri, era tot mai mult de scris. Cartile in care se afunda si gandurile asternute sincer pe hartie se pierdeau printre povestioarele scrise de umplutura, povestioare care n-o faceau nici fericita si nici instarita. Pe deasupra, i se cerea socoteala si pentru greselile altora si pentru nimicurile pierdute si primea in schimb bombonele mici, putine si lipsite de culoare. Continuarea povestii inca nu o stiu. Ce ar trebui sa faca fetita?

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply alibus 22 iunie 2009 at 18:18

    sa nu renunte.

  • Reply iulia oancea 22 iunie 2009 at 19:54

    Dar daca nu apare nimic mai bun si risca sa se plafoneze? 😉

  • Reply PATRICKdan 22 iunie 2009 at 21:36

    sa ii pese doar de cei la care tine cu adevarat, sa ignore pe multi, sa nu se implice emotional in povestile altora, profesional sa-si asigure bunastarea si sa se implineasca traind intr-o alta lume, ignorand viata cetatii si problemele ei, renuntand la bunul simt si politete, moralitate si alte principii inaltatoare…

    este singura sansa, plecand de la premisa ca nu mai tb sa ne facem, iluzii, ca sa n-avem deziluzii !

    de obicei sunt extrem de optimist si pozitiv dar, am incercat si-mi propun, sa fiu mai realist !
    poate de asta am dat aceste sfaturi!

    🙁

  • Reply mirolara 23 iunie 2009 at 12:41

    “Fetita” e singura care poate alege ce e mai bine pentru ea. Pasiunea pentru scris e frumoasa intr-adevar, dar nu e de ajuns pentru a razbi in fata “frustrarilor si mizeriilor” altora si trebuie sa te tii departe de ele… nu confunda pasiunea de a scrie cu responsabilitatea de serviciu pentru ca esti singura care vei avea de pierdut si ceilalti de castigat. In momentul in care pleci – concediat sau nu – esti inlocuit ca si cand nu ai fi fost…si te afecteaza si profesional si personal…asa ca "mergi pe culoarul tau!"…e sfatul pe care l-am gasit si eu intr-o carte…

  • Reply iulia oancea 23 iunie 2009 at 13:17

    Fetita va multumeste pentru sfaturi 🙂

  • Dă-i un răspuns lui PATRICKdan Cancel Reply