Macacii de cartier

Specia cretinoida de baietasi de cartier Sud e cea mai periculoasa si ridicola din toate cate exista, fiind inrudita cu cea a babuinilor de Pantelimon si a cimpanzeilor de Salajan. Cum si semnalul de la telefon ma cam ocoleste prin casa, ma gasii intr-o zi la geam, incercand sa port o conversatie civilizata. Eh, si ce sa vezi, sau mai bine zis ce sa auzi?!? Un mare si tare „IIIIIhaaaa!!!”. Da, exact sunetul cowBOILOR care isi calaresc cu ambitie si plini de transpiratie caii. Cand ma uit mai bine, vecinasii mei nici macar nu aratau sau se comportau ca niste oameni, ci ca niste macaci, cu scuzele de rigoare pentru simpaticele maimute. Se catarau in copacii din curtea unei gradinite si din minut in minut, invariabilul „IIIIIhaaaa!!!”. Si cand macacii sudici coboara din copac, ce fac? Ce fac? Sparg seminte. Si nu oricum. Ritualul mesei trebuie sa fie unul amplu; incepe de la postarea semintei intre dintii din fata, spargerea sa cu gura deschisa, sugerea miezului si finalul apoteotic de scuipare a cojilor pe asfalt. Si cum creierul macacului de sud nu are dimensiuni prea impresionante, putem deduce ca acestia isi imagineaza ca din cojile aruncate vor lua nastere arbori plini cu hrana lor cea de toate zilele. Si mai mult de atat, pentru a creste mari si frumosi, iriga cojile cu sucul propriu pe care il scuipa cu o oarecare schimonosire a fetei. Grea munca de maimutoi „agricultor”!