De când mă știu, m-au intrigat paradoxurile. ANAF-ul e cea mai hulită și în același timp, mai nou, iubită instituție de pe la noi. Îi admir pentru confiscările atât de necesare măcar pentru curățarea pojghiței de jeg care ne acoperă țărișoara. În același timp,…
Eu tot am zis-o până acum, dar mulți dintre ai mei dragi prieteni m-au contrazis. Prima dată când te-am auzit vorbind, m-a luat somnul. Am încercat să rezist, să caut o coerență în vorbele tale, să sap după o logică în mormanul de ăhă-uri…
Nu trece vreun Decembrie fără s-avem eterna discuție despre contribuțiile date la școală. Dăm șpagă și cadouri, pentru că altfel suferă copilul. Plânge, e deprimat și marginalizat. Hai s-o spunem pe aia dreaptă! Ne simțim noi, ca părinți, sărmani și inferiori cucoanelor care se…
Azi am ieșit două minute pe balcon să privesc soarele. Am simțit cum o gânganie mi s-a suit pe umăr. Am fost cât pe-aci s-o plesnesc, s-o ucid după cum mi-e obiceiul. Când m-am uitat mai bine, era o gărgăriță. Am scos un gingaș…
În Colectiv putea fi oricine. Părinții, frații, colegii, copiii voștri. Putea fi fratele meu, care are căminul în apropiere și e chitarist într-o formație de rock alternativ. Azi ar fi fost mort, la fel ca cei 27 care au murit pentru că v-ați luat…
Am găsit poza de mai jos pe Facebook. Are mai bine de 4000 de share-uri. Și arată tare bine că gândirea comunistă, puturoasă, putredă nu ne-a părăsit nici în 2015. Te întrebi de ce ai profesori nepăsători, medici șpăgari, funcționari publici sictiriți până în…
Pentru că eu însămi aș fi simțit nevoia unui asemenea articol, voi împărți cu voi experiența mea. Cu această ocazie lansez și categoria File din jurnalul unui antreprenor, în care povestesc întâmplări din periplul meu prin lumea antreprenoriatului, lume cu care am cochetat câteva…
Marele coșmar al oricărui părinte e clipa în care se simte nevoit să spună: Hai cu copilul la urgențe. Un astfel de moment am avut acum aproape doi ani, la câteva zile după botezul fiicei mele. Respira atât de alert, încât mersul la urgențe…
Se face că acum câțiva ani eram manager și urcam firma pân’la cer. Cum firma era una mititică, mă ocupam, printre altele(cafea, șters praful de pe birou și mopuială ocazională în caz de inundații), de recrutarea oamenilor. Porție de râs și hăhăială mai mare…
Se spune că ești fericit ca un pește-n apă când savurezi micile bucurii ale vieții. Pentru mine, cafeaua de duminică, alături de iubit, e una dintre ele. Ne așezăm ca bătrânii în bucătărie, fierbem apa cu ochii lipiți și ne trezim împreună în aromă…