ganduri

Tată, aș vrea să știi că la înmormântarea ta am râs.

26 septembrie 2021

Nu ți-am șters numărul din telefon. S-o fac ar însemna că e adevărat. Moartea, așa hidoasă cum e, are un sublim pe care nu îl poți nega. E punctul terminus. Fără nuanțe, interpretări, posibilități, speranțe. Vine și atât.

Tată, aș vrea să știi că la înmormântarea ta am râs. Am vrut să-ți aduc lăutari, să bem un ultim șpriț împreună, să cântăm amândoi. Tu cu tupeu și îndârjire pe notele înalte, eu bâjbâind în umbra ta, mereu împresurată de ezitarea de a fi prea departe de puterea vocii tale. Neamurile mi-au spus că ar fi fost urât, rușinos, dizgrațios. Eu sunt sigură că ți-ar fi plăcut.

Dar am râs, tată, să știi. Am râs alături de frate-miu când ne aduceam aminte de sarcasmul tău usturător, de glumele tale pline de înțeles și savoare, de șuturile în cur pe care ni le-ai dat și care ne-au silit să fim un pic mai zdraveni, mai drepți.

Am râs alături de prietenii tăi de o viață la auzul zecilor de povești din tinerețe, pline de petreceri, voie bună, foșnet de pădure și clinchet de pahare. Am râs zgomotos, așa cum ai trăit tu. Intens, fără scuze, fără ezitări, fără cale de mijloc. Nu ți-a plăcut focul mocnit, ci ardoarea care te pârjolește. 

Tată, acum zilele mele nu-s foarte diferite. Totul e aproape la fel ca înainte, cu excepția unor mici momente. Clipe care par de o veșnicie, clipe în care te văd aievea în fața ochilor, cu zâmbetul tău cald, de copil. Zâmbetul omului aflat la finalul unei boli crunte, care te-a făcut din ce în ce mai mic. Și, până la urmă, dacă vreau să te văd, e nevoie doar să mă uit în oglindă. Atunci parcă apari tu, cel întotdeauna pus pe glume, pe cântat, pe poezie. 

Am râs de dorul și de dragul tău.

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Mihai 12 octombrie 2021 at 17:14

    Îmi pare rău să aflu că tatăl tău s-a dus. De multe în astfel de situații lumea privește urât când se râde. Eu unul cred că lumea ar trebui să-și vadă de treabă. Am râs la înmormântarea mamaei mele pe care am iubit-o mult și m-am simțit puțin vinovat, dar pur și simplu mi-am adus aminte de ceva frumos și de ea. Nici eu nu am șters numărul mamei.

  • Reply Iulia 17 octombrie 2021 at 12:53

    Îți mulțumesc tare mult pentru cuvintele de susținere. Îmi pare rău pentru mama ta. Ne vom aduce mereu aminte cu drag de ei și știu că le-ar plăcea să zâmbim când o facem.

  • Dă-i un răspuns lui Iulia Cancel Reply