fericire ganduri O mămică fericită

Decalog la 30 de ani

24 mai 2016

Când aveam vreo 16 ani, aveam impresia că madamele de 30 sunt niște făpturi trecute prin viață, suficient de aproape de clipa finală încât să mi se pară total neinteresante, bar chiar simțeam un pic de milă pentru că anii lor cei mai frumoși probabil au trecut deja. Acum ceva zile a venit vremea să schimb și eu prefixul cu magica cifră trei și obligatoriu, să aștern concluziile cu înțelepciunea de la această etate. Privind acum către adolescenta de atunci, îmi vine s-o dojenesc, s-o mângâi pe creștet și să-i explic că viața de-abia acum devine palpitantă.

  1. Am mai multă încredere în mine, în ceea ce vreau și în ceea ce pot. Dacă acum zece ani mă deprima orice colăcel abdominal, între timp am învățat să-mi iubesc corpul așa cum e. N-o să fiu niciodată înaltă, n-o să fiu niciodată anorexică, însă când mă privesc în oglindă mă iubesc pur și simplu. La nebunie. Cea mai frumoasă parte fizică a mea e cicatricea subțire lăsată de nașterea fetiței mele.
  2. Nu mai am nici chef și nici timp pentru interacțiuni forțate sau pentru grimase politicoase. Deja disting oamenii falși de cei cu adevărat valoroși, prietenii de șpriț de prietenii adevărați.
  3. Judec mai puțin oamenii din jurul meu și mă aplec mai multasupra evoluției mele. Nu sunt în șoșonii lor, nu-mi mai permit să mă erijez în atotcunoscătoare a sufletului altora sau a luptelor lor lăuntrice.
  4. Nu tot ce zboară se mănâncă. Cu tristețe o spun, mi-am pierdut inocența. Ăsta nu-i un lucru așa de rău, pentru că șuturile în fund au avut menirea de a mă face mai conștientă că răul e peste tot. De multe ori chiar acolo unde îți vedeai binele.
  5. Dacă acum zece ani băgam Mec la trei zile și ceafă prăjită în tigaie, am început s-o iau pe calea fructelor și legumelor, a apei în loc de Cola. Mai mult, în curând intenționez să las definitiv și țigările, iubitele mele care mă consumă zilnic. Îmi toacă și banii și sănătatea, fir-ar ele să fie!
  6. Am început să las în urmă dorințele de ordin material, Iphone-uri, laptopuri cu măr mușcat, mașini cu mulți cai. În schimb, acum îmi doresc multe și lungi călătorii, concerte care să-mi ridice părul pe ceafă, spectacole de teatru la care să rămân cu gura deschisă și cu mintea la fel, cărți care să schimbe ceva în mine.
  7. Am învățat să am răbdare. Mai am de lucru, însă sunt pe drumul cel bun. Răbdare cu copilul, răbdare cu partenerii de afaceri, răbdare cu soțul și mai ales răbdare cu mine însămi, eu fiind cea mai dificilă persoană pe care o cunosc.
  8. Ofer mai mult decât cer și-mi pare bine. Acum simt pe pielea mea fericirea care izvorăște din a dărui, din a ajuta. Nu-mi permit donații de mii de euro, dar un simplu zâmbet către vânzătoarea de la chioșcul dintre blocuri ne face ambelor ziua un pic mai frumoasă.
  9. Îmi prețuiesc mai mult părinții. Ca mamă, văd că uneori poate fi al naibii de greu. Dacă acum zece ani îi expediam și plecam în club, acum stăm zeci de minute în telefon. Sfaturile lor îmi sunt tare de preț.
  10. În fine, simt că liniștea sufletească și fericirea plină, rotundă, sunt mai aproape de mine acum, decât erau la 20 de ani.

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Amy 25 mai 2016 at 7:06

    La multi ani! 😀 Imi place cum scrii si imi pare bine ca ti-am descoperit blogul!
    O zi frumoasa!

    • Reply Iulia 14 iunie 2016 at 11:13

      Mulțumesc pentru aprecieri. Zi faină și ție!

    Dă-i un răspuns lui Amy Cancel Reply