romanisme

Restaurant Turkuaz sau cum să dai cu mucii în hummus

16 octombrie 2012

Mulţi dintre voi ştiţi că lucrez în online, mai precis la un proiect bazat pe colaborări cu business-uri mai mici sau mai mari. Cu oameni mai serioşi sau mai puţin serioşi. Cei de la restaurant Turkuaz intră în cea de-a doua categorie.

Eu sunt un om care apreciază poate mai mult decât ar trebui magicul cuvânt “NU”. Nimic nu îmi place mai mult decât să-l aud atunci când nu există interes defel pentru o colaborare. Lumea însăşi ar fi mai bună dacă mai mulţi dintre noi am şti să spunem nu. Mai puţine frustrări, mai mult zâmbet. În cazul de faţă nu e vorba nici de sinceritate, nici de eleganţă, ci de pură nesimţire.

Pe scurt, am stabilit o întâlnire acolo de două ori, de două ori mi-am luat ţeapă. Adaug că întâlnirea era deja confirmată de fiecare dată, cu doar o oră înainte. Prima dată, madama Nesimţuaz(să fiu în ton cu brandul) mi-a spus că a fost chemată la bancă şi a uitat să anunţe, dar să reprogramăm. Ba chiar a insistat să reprogramăm.

A doua oară, aceeaşi poveste. Telefon de confirmare:”Sigur că voi fi acolo, cum să nu”. Ajung împreună cu o colegă, comandăm câte ceva de băut şi aşteptăm. Vreo 50 de minute şi… nimic. Am plătit, ne-am ridicat şi am plecat. O fi şi asta o metodă de a atrage clienţi. Îi chemi la întâlnire, îi laşi să comande şi logic, te aştepţi să plătească. Apoi le dai ţeapă. Căci, nu-i aşa, tu eşti un hummus cu moţ şi muguri de pin, iar timpul celuilalt un rahat lipsit de importanţă.

De ce vă povestesc asta? Pentru că mă scoate din sărite atât ca om de vânzări, cât şi ca om de comunicare, dar mai ales în calitatea mea de gurmandă iubitoare de tot ce înseamnă mâncare, cu un proiect personal direct legat de asta. Cum pot unii să lucreze într-un domeniu care creează atâta plăcere oamenilor şi să fie atât de acri şi expiraţi? E ca şi cum ţi-ar pune pătrunjel uscat şi împuţit în tabouleh.

Nici acum nu ştiu dacă doamna Nesimţuaz deţine restaurantul sau e doar un simplu anagajat, cert este că nu face cinste niciunui brand, cu atât mai puţin plăcerii atât de sincere şi intense de a savura o mâncare bună. N-am mâncat niciodată la Turkuaz şi nici nu voi mânca acolo. Pentru mine, hummusul lor e pe bază de muci. Mucii în hummus ai doamnei Nesimţuaz. Aviz colaboratorilor!

You Might Also Like

11 Comments

  • Reply Alexandru 16 octombrie 2012 at 17:50

    de tine si-a batut joc natura domnisora… asa ai facut si la alte firme. oricum afacerile si tu sunteti doua lucruri separate si complet rupte de realitate. sunteti si mergeti in paralel cu viata si afacerile. nu poti spune de cineva sau de ce produse vinde acela ca nu sunt bune cand tu nici macar nu ai gustat din ele. cand faci afaceri si esti refuzat trebuie sa insisti este interesul tau nu al celui la care te duci . tu mai invata si apoi ai sa vinzi poate … nu afaceri ci … intelegi…dar nici la aia nu esti buna. GARANTEZ.

  • Reply Iulia 16 octombrie 2012 at 18:03

    Draga domnule Alexandru, intotdeauna am fost printre cei mai buni oameni de vanzari dintre toate firmele la care am lucrat. De aceea, am zeci de colaboratori cu care lucrez de ani de zile. Va aprob acest comentariu tendentios tocmai pentru a demonstra calitatea oamenilor care reprezinta aceste afaceri. Nu e vorba despre mancare, ci despre atitudinea sa spunem delicat „nepotrivita”, care reiese si din vorbele dumneavoastra. Eu fac colaborari, nu vanzare de napolitane, frigidere etc.

    Dupa cum am scris mai sus, nu ma deranjeaza refuzurile, intrucat eu stiu cand sa le spun NU celor care nu au propuneri interesante pentru domeniul in care activez. Daca o persoana decide sa nu fie promovata, o iau ca atare, dar minciunile si pierderea timpului persoanelor bine intentionate nu sunt lucruri pe care le pot tolera. Ar fi culmea sa insist sa promovez pe cineva in mod gratuit, solicitari sunt destule.

  • Reply Alexandru 16 octombrie 2012 at 18:18

    D-ra, afacere inseamna arata… daca nu stiti va pot invata pe gratis. va garantez ca ce va invata la facultate este egal cu un mare ”0„. in afacaeri ai nevoi in primul rand de rabdar, de o strategie de marketing si de multa experienta. a promova sau va vinde napolitate este acelasi lucru citez:”Eu fac colaborari, nu vanzare de napolitane, frigidere etc„ si colaborarile intra tot la vanzari… pentru ca inca nu am vazut pe cineva in lumea asta sa colaborez cu altcineva fara sa aibe un castig. ceea ce faceti dvs este o munca de agent vanzari, alergati sa vindeti sau sa gasiti potentiali colaboratori sa le vindeti produsele dvs. ca asteptati o ora ca asteptati doua este treaba dvs nu a celui ce vinde. in SUA un agent de bursa sau un broker asteapta luni sa intre la Doanald Trump… si nici macar nu stie daca acela il va asculta sau ii va spune dupa 6 luni de asteptari sec NU SUNT INTERESAT, dar el ca agebt de vansar , plasier, boker incearca. crede-ma ca si eu am 18 ani de munca in acelasi domeniu si stiu ce spui, dar afacerile au un cod , o regula pe care dvs o incalcatiatunci cand aruncati cu nori ca vezi doamne nu a venit X la intalnire. va intre la cate intalniri nu ati ajuns, la cate???

    • Reply Iulia 16 octombrie 2012 at 18:31

      Intr-o colaborare, ca si in vanzare de altfel, castiga ambele parti, deci este interesul amandurora. Eu am ajuns la toate intalnirile mele LA TIMP, iar daca a intervenit ceva AM SUNAT, AM ANUNTAT. Aici nu este vorba de nimic altceva decat de neseriozitate. Sincer spun, nu am patit in doi ani de vanzari si in alti doi ani de presa si management al unei firme de constructii asa ceva. Daca aveti 18 ani de munca in domeniul asta, stiti mai bine decat mine probabil ca un client de tipul asta nu iti aduce nici cel mai mic beneficiu. De asemenea, cine se comporta in acest fel cu un agent de vanzari va avea acceasi atitudine si fata de clienti, drept dovada toate comentariile din online cu privire la acest loc. (regret ca nu le-am citit inainte sa sun)

      Cat despre lipsa de la intalnire, nu am facut asa ceva nimanui si nici nu mi s-a mai facut pana acum. Daca vi se pare ceva normal, consider ca avem perspective cu totul diferite asupra vietii in general si a afacerilor in particular.

  • Reply Agi 16 octombrie 2012 at 18:37

    Eu sunt doamna Nesimţuaz ,de care vorbesti, nu inteleg de cand i-ti permiti sa ma jignesti de cand ne tragem de sireturi ??ai TU bunul simt si raspunde la telefon si nu-mi da ocupat.Pe mine m-au sunat clienti sa citesc ce ai scris NU STIU CARE DIN NOI E MAI NESIMTIT ” sa promovez pe cineva in mod gratuit”asta e lozinca voastra dar comisioanele pe care le luati ce sunt???
    Oricum daca se vorbeste de mine si TURKUAZ de bine sau de rau TOT PROMOVARE-RECLAMA se cheama

  • Reply Agi 16 octombrie 2012 at 18:39

    Pardom MULTUMESC

  • Reply Alexandru 16 octombrie 2012 at 18:49

    un sfat: in lumea afacerilor asa ceva nu se face. cei de la acel Restaurant nu pierd nimic. sunt clienti si clienti dar, dvs pierdeti in mediul afacerilor… cum spuneam afacerea este o arta unde ai nevoie de multe… rabdare, tact si pasiune. de ce pierdeti in mediul afacerior?? cei ce vor citi vor tine minte si cand veti dori sa ajungeti la ei va vor refuza doar din idea unei neintelegeri cu dvs. ca vor avea acelasi tip de comentariu pe blog sau mai stiu eu pe unde… dvs inca nu ati scapt de greutatea si ura jurnalismului.eh acestea doua nu fac casa buna credeti-ma…

    • Reply Iulia 16 octombrie 2012 at 19:01

      Atat timp cat eu imi respect angajamentele, intalnirile si promisiunile, voi continua, ca si pana acum, sa am colaborari fructuoase cu nenumarati oameni care stiu sa poarte o discutie si sa respecte niste norme elementare de comportament, deprinse odata cu educatia. Imi pare rau, dar eu nu pot tolera lipsa de respect, indiferent din ce directie ar veni.

  • Reply coolnewz/Ratatouille 17 octombrie 2012 at 8:55

    Nu-ti bate capul! Astia nici macar nu neaga si nu isi cer scuze pentru faptul ca au intirziat (sau nu s-au prezentat!) la intilnire, ba chiar gasesc ca e si normal. Donald Trump :))
    Faza tare stii care e? Am vrut sa merg cu niste prieteni la Hard Rock Cafe dar era rezervat pt o petrecere privata si a trebuit sa ne re-orientam. Si cumn ne intorceam noi de la HRC, trecind pe linga turcoazul asta, eu zic: hai sa intram aici. Si cineva din grup: lasa-i pe astia … hai in alta parte. Atunci nu am dat atentie dar acu ma gindesc ca stia tipa aia ce stia :))

  • Reply Monica 17 octombrie 2012 at 13:09

    :))) =))) Nesimtoaza nu se lasa !!!

    Stimata doamna Nesimtuaz, mai degraba v-ati cere scuze ca ati pus oameni ce muncesc pe drumuri, cand probabil dumneavoastra cred ca va uitati la cer si nu mai stiati cum sa va umpleti timpul „pretios”.
    Ia ganditi-va cum ar fi fost daca cineva si-ar fi facut rezervare la restaurant si de mai multe ori v-ar fi tras teapa?
    Era asa greu sa ii spuneti fetei ca nu doriti sa colaborati? sau va place sa va simtiti importanta dandu-va intalniri pentru a va bate joc de oamenii care mai muncesc in ziua de azi ?
    By the way…daca tot va plictisiti stimata doamna Nesimtuaz…mai puneti mana pe o carte de gramatica (i-ti/iti)
    O zi faina tuturor !

  • Reply BogDan 18 octombrie 2012 at 18:56

    Ce e simpatic e că nici unul din ei nu ştie să scrie în română. Nişte minoritari ai intelectului deveniţi patroni. Maximum de parvenitism pe care îl pot atinge doi ţărani ca ei.

  • Leave a Reply