Când mergeam eu cu trenul spre a-mi împlini misiunea de student la a doua facultate şi mă uitam plictisită pe geam, m-a pălit o nedumerire de neignorat. Cum o fi viaţa oamenilor din satele mici, care au venituri mici şi locuiesc în acele case extrem de mici?
Slujbe nu au, hobby-uri nu au. Deadline-uri, proiecte. Nimic din toate astea. Şi-atunci… Probabil că se trezesc dimineaţa devreme, dar lâncezesc înca vreo jumătate de oră în pat. Mai ies 5 minute pe afară, mângâie firele de ceapă din curte, pipăie pământul de deasupra cartofilor noi şi miros florile din cireş. Şi-apoi se întind din nou. O gură de ţuică, un boţ de mămăligă. Cinci minute cu vaca şi alte cinci alături de găini. Câteodată muncă trupească. Oboseşte corpul şi relaxează mintea. Şi-n rest gânduri. Probabil mult mai întortocheate ca ale mele. Şi cred eu, fascinante. Probabil aşa s-a şi născut filosofia. Dintr-o viaţă simplă cu multe întrebări rămase veşnic fără răspuns.
Ce-o fi în sufletul lor? Tristeţe? Nu cred. Cine să te facă să suferi în pustietate? Iubire? Ce ai de ales între trei vecine dintre care două îţi sunt neamuri? Plictiseală? Dacă nu ştii ce e distracţia, nu cunoşti nici opusul ei amar. Or fi şi sufletele lor la fel de mici, ca ale copiilor care n-au apucat încă să descopere lumea? Sau poate ştiu şi înţeleg mai multe decât noi, mintea lor fiind ocolită de preocupări minuscule, alergătură după bani şi după urcatul pe o scară care nu îţi duce fiinţa nicăieri. Doar dă bine în faţa celorlalţi.
Sămânţa de reporter încă mă roade pe dinăuntru. De multe ori aş vrea să depăşesc noul stadiu de blogger şi să ies să vorbesc cu altfel de oameni. Oameni cu care n-aş interacţiona niciodată. Aş vrea să vizitez oamenii din casele mici sau chiar pe domnul care prăjea friptura pe reşou în centrul Bucureştiului. Ştiu că n-ar citi nimeni, dar eu aş fi un pic mai fericită.
7 Comments
Ei sunt cei mai fericiti dintre pamanteni.Simpli,cu bun simt,si de cel mai multe ori mult mai intelepti decat unii ‘oraseni’.Am cunoscut multi oameni de acest fel si mi-au dat niste lectii de viata……….
@Cornel- Exact! De aceea mi-ar placea sa-i cunosc mai bine, simt ca au multe de spus.
Eu mi-am petrecut copilăria într-un astfel de sat, în care cel mai apropiat vecin era la vreo 200 de metri, iar cel mai apropiat magazin (singurul) era la vreo 3 km de mers pe jos
Câteodată îi invidiez … și chiar aș vrea să fiu în locul lor 🙂
@ex-silentio- Daca e un lucru de care sunt convinsa, e ca sunt mai fericiti decat multi dintre noi.
Buna ziua,
Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .
Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.
(Va rog frumos sa ma scuzati daca v-am mai trimis acest mesaj )
eu cred că au şi ei problemele lor, viaţa nu poate fi simplă!
poate că sunt probleme cărora noi, ăştia, stressaţii, nici nu le dăm atenţie dar care, pentru ei, sunt mai grave decât orice deadline. nu mă pune să spun care ar fi astea,că nu le ştiu, dar, sigur, sunt !
probabil că noi oftăm după o viaţă simplă, după ce ne-am sufocat în problemele noastre cotidiene, dar, bănuiesc că nici nu ai putea trăi restul vieţii în atare condiţii.
La un moment dat ma gandeam sa ma mut pe o insula greceasca si sa-mi fac livada de maslini, cum au facut alti semeni de-ai nostri pe care am avut ocazia sa-i cunosc in Zakyntos. Si da, am realizat ca m-as plictisi teribil :))