aberatii de-ale mele fericire

Pantofii care put

27 februarie 2012

Fiecare dintre noi are o pereche. Cel puţin aşa cred eu, în calitatea mea de moldoveancă. Îi ştiţi, sunt pantofii ăia pe care i-aţipantofi imputiti cumpărat fie că erau la reducere, fie că erau tare frumoşi şi vi s-a pus pata, fie că i-aţi primit. Ei bine, oricât de curate ţi-ar fi picioarele, oricât balsam ai turna pe şosete, ei tot put. Îi ţii undeva acolo, îi porţi uşor în silă şi deşi s-au cam prăfuit şi trăznesc, nu îţi vine să scapi de ei nici în ruptul capului. E un ataşament sincer  şi necondiţionat ca o dragoste neîmplinită. Îi deteşti, dar îţi îmbraci partea trupului care te poartă peste tot în ei. Oricât ai încerca să-i schimbi ei tot put. Aşa e şi cu viaţa, îţi dă câte un damf.

Că e vorba despre un eveniment de care vă e ruşine, că e un om care vă umple timpul şi spaţiul şi nu vă lasă să respiraţi, un job care vă consumă. Toate astea nu sunt decât pantofi care put. V-aţi ataşat de ei, lumea vi-i laudă, fără să ştie care le sunt demonii. Cu toate astea, vă e ruşine să vă descălţaţi în public.

Pentru o viaţă sănătoasă şi fără de fungi, lepădaţi-vă de pantofii care vă împut existenţa. Spune azi adio personajului toxic de lângă tine, admite că amintirile ruşinoase trebuie pur şi simplu ignorate şi mergi mai departe. Ştiu că pantofii care put sunt comozi, însă aruncarea lor la ghenă e un act eliberator, precum o cură de detoxifiere. Simţi un gol în stomac, o usturime în dos, dar la sfârşit te simţi minunat.

sursa foto

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply ex-silentio 27 februarie 2012 at 20:41

    Nu știu de ce, dar am o vagă bănuială că nu despre pantofii care put e vorba în articolul tău 🙂
    Dar ce facem dacă pantofii ăia care put este singura pereche pe care o avem?

  • Reply Iulia 28 februarie 2012 at 5:32

    @ex-silentio- Hmm, nu stiu de unde impresia asta :)))))) Si daca e singura pereche, o aruncam si mai cumparam una. Macar la inceput n-o sa puta 🙂

  • Reply căpcă1 28 februarie 2012 at 20:04

    iulia, uneori pantofii pot puţi, dar, te gândeşti că, cu ajutorul unui deodorant ,sau, a unei simple spălări, le mai poţi prelungi viaţa. problema nu e cu pantofii care put, e cu cei care nu put ,dar, TE BAT !!! ori, bătăturile înseamnă supremul în inconfortabil…eufemistic vorbind, aşa cum a fost şi postarea ta !
    deşi sunt sigur că o sa te plictisesc cu vreun comment, în caz că mor, cu ocazia zilei de 1 martie îţi doresc o primăvară frumoasă. şi, da, rămân dator cu un buchet de ghiocei şi cu mărţişorul de rigoare…dar, vezi tu, asta e o datorie care-mi face plăcere…
    să nu te superi, acesta e vrut să fie un compliment, numai că io, poliţaiul care sunt, nu le prea am cu literele…

  • Reply Iulia 29 februarie 2012 at 6:02

    @capca1- Multumesc frumos pentru urari!
    Sa stii ca niciodata n-am putut avea un atasament fata de pantofii care bat :)))

  • Lasă un răspuns la Iulia Cancel Reply