Fie criza cat de mare, urca cocu’ pana-n zare

In dulcele stil al bloggerilor care scriu ce au papat dimineata si de cate ori s-au dus la buda, acus scriu si eu ca am fost la coafor sa ma fac belă, ca dupa-amiaza o sa iau din mot. Da’ fereasca Sfantu’, ca era sa fiu nasica necoafata, daca nu anula cineva o programare. Se imbulzesc doamnele la jumulit, ceva de neimaginat. Coafeza avea programari facute cu o saptamana inainte, atat in timpul saptamanii, cat si in weekend. Plin, plin… Ce serviciu, ce familie, ce indatoriri casnice, dar mai ales ce criza?!? Cand e vorba de frumusete, nicio limita nu este de netrecut. Grea soarta mai avem noi femeile astea. Si cand te gandesti ca in vremurile copilariei nici nu stiam ce ne asteapta.

Chiar ieri, in timp ce stateam cu staniolul in cap, aratand nu departe de sperietoarea din gradina bunicii, a intrat o tanti cu fetita de mana. Cred ca nu am sa uit prea curand privirea fetitei, ochii care s-au facut cat cepele modificate genetic. Cred ca s-a gandit ca nu va ajunge niciodata precum tanti cea nebuna, cu parul robotizat. Cred ca si-a si jurat ca nu o va face. Si cum privirea de foc a copilei nu ar fi fost de ajuns, in sanctuarul femeilor numit familiar coafor a intrat un barbat!!! Cu greu s-a abtinut sa nu rada in hohote si nici nu s-a straduit prea tare sa-si fereasca privirea de la Iulia sperietoarea. Imi si imaginez ce discutii savuroase a avut cu tovarasii de bere dupa-amiaza…