Vecina din Iad strikes back!

Am mai povestit eu la un moment dat de vecina mea cu sute de pasarele care-i zboara prin creier. Ieri am avut o intalnire de gradul 0 cu dracusorul roscat, cu chipul schimonosit de rautate si cred eu, de boli psihice acute. Cum ma imbracam eu sa plec la munca (deh, nu toti putem sta in casa toata viata, precum dracusoara mea draga) aud mare zgomot pe hol. Tipete, urlete, isterie generala. Cine era obiectul nevrozei? Chiar eu. Probabil dracusoara nu s-a gandit ca sunt acasa, din moment ce urla ca o apucata ca sunt nesimtita. Am iesit, si deodata s-a calmat, ca ea nu vrea sa se certe cu mine, dar nu se mai poate in halul asta. Motivul? Noroiul din fata usii, adus de scumpul meu sot cu cateva minute inainte, care, in mod incredibil mai ales pentru demonica, lucreaza si el, dar nu la birou. Senzational, lucram amandoi! Eu credeam ca avem femeie de serviciu, dar se pare ca nu s-a mai apelat la serviciile ei pentru ca diabolica, impreuna cu o vecina care nu lucreaza nici ea, s-au gandit sa faca economie, si sa-i porcaiasca pe cei care n-au timp sa mature holul si sa stearga pragul de trei ori pe zi. Cu greu am calmat-o, si bineinteles, a inceput sa-i barfeasca pe cei de langa mine cu patos.

Si iarasi ajung la o problema pe care n-o inteleg defel. Cum poti sta tu in casa, sa nu faci nimic, si sa iti consumi existenta certandu-te cu altii si urmarindu-ti vecinii, pentru a-i porcai impreuna cu oricine se opreste sa te asculte?!? Cand poti face atatea cursuri, cand poti citi o carte, cand poti iesi la plimbare sau te poti intalni cu prietenii. Dar nu stiu, ceva ma face sa cred ca nu are nici prieteni. Si asa am ajuns sa-mi fie mila de ea…

Mai multe detalii despre demonica gasiti aici: Vecina din Iad