A innebunit lupu’. Adica lumea. Nici nu am apucat sa ma marit bine, ca au si inceput intrebarile duioase, aruncate printre dintii imbratsati de zambete, printre care se strecoara mesajul subliminal „Nici nu stii cat de bine e!”. Parinti, socri, prieteni. Nu mai zic, atunci cand am nasit, mi s-a pus intrebarea „Ai copii?”, la care am raspuns nu. Simplu si hotarat. Reactia? O grimasa mascata de un suras stramb. Bai, voi nu va uitati la mine? Ce diferenta e intre mine si un copil? Sunt mereu nehotarata, mereu vreau sa schimb lumea, dar eu nu-mi fac ordine in program. Nu sunt in stare sa-mi asez hainele in dulap cand ajung acasa. Nu sunt in stare sa imi asez foile de curs in ordine, desi vreau de vreo cinci luni. Imi propun sa citesc, sa invat, si ajung sa pierd doua ore uitandu-ma la vreo comedie de doi lei. Si ce sa fac eu?!? As putea eu sa am grija de o mogaldeata care asteapta mai mult de la mine decat sa ne jucam impreuna? Ca la asta ma pricep, sa dau in mintea copiilor, fiind eu insumi inca un copil. Si pana la urma, unde scrie ca trebuie sa faci un copil imediat dupa casatorie? Daca eram si eu om mare, puteam sa-l fac si inainte, ca nu ma deranjeaza prejudecatile stupide. Stergerea la fund a fratiorului meu, cu carligul de rufe strangandu-mi nasul, inca ma mai bantuie, iar ideea de a sta in casa tot timpul ma infioara. Eu inca astept sa ma fac mare!
10 Comments
http://kaosmoon.blogspot.com
@Kaos- Bine bre, eu vorbesc de niste frustrari aici si tu iti faci reclama?
e si asta o dovada de maturitate si de corecta percepere a propriei realitati. sunt destule cupluri care se grabesc fie cu nunta, fie cu nasterea unui prunc. eu cred ca trebuie sa vina un anumit timp care semnaleaza unui cuplu acel "moment". semnale importante mai pot da organismul si mentalul, mai putin afirmatiile celor din jur.
iti doresc un an bun, fara alte cicaleli pe aceasta tema si sa-ti implinesti intai visele, apoi sa devii mamica.
@Patrick, multumesc frumos! Mi se pare incorect sa faci ceva pentru ca trebuie, mai ales daca nu esti pregatit. Si urasc chestia asta intitulata popular: "gura lumii", care decide cum ar trebui sa traim.
Copiii nu se programeaza, ei vin in mod natural atunci cand simti ca e cazul. Restul e tacere…
Iulia,
Daca iti spun ca si mie mi se intampla la fel te ajuta cu ceva? Nu te ajuta nu? Stiam 😐
@Alibus- e reconfortant sa stii ca nu esti singurul!
@Dan- Eu stiu multe cazuri de "programari". E o vorba americaneasca: "Like clockwork"!
Eu am 22 de ani. In mai fac 23. Spun asta deoarece…am fost ieri la unchiul meu acasa unde era adunata toata familia, si a inceput sa ma intrebe "tu cand te mariti? cand faci copil?".. Hey, ce au toti? Ei considera ca sunt vremurile de alta data, cand abia s-au casatorit ei. Nu e usor sa faci un copil. Bine, sa-l concepi e simplu, dar sa trebuiasca sa-l cresti, sa-l educi, e putin greu. Nu foarte dificil, caci pana la urma oricum va trebui sa faci asta pana la urma. Dar INCA suntem tineri, inca suntem copii pentru a da nastere unei fiinte. Un copil e o binecuvantare, dar toate trebuie facute cu cap si la timpul lor. Atunci cand ESTI PREGATIT(A) !
Intrebarea ti-a fost adresata de cei dragi, din cauza ca tu deja te-ai casatorit, si ce ar mai urma? Sa faci si un copil, ca sa fie totul (aproape) complet. Iar un copil nu se programeaza (ca o sedinta), ci apare atunci cand vrea Dumnezeu.
Ceea ce ai spus tu da dovada de maturitate. Stii sa gandesti rational si realistic.
Si in final, nu trebuie sa asculti de altii, ci trebuie sa faci CUM VREI TU, CAND VREI TU, CE VREI TU, CU CINE VREI TU, etc. Tu iti traiesti viata, nu ei. Deciziile le iei tu, nu ei.
@delia- intrebarile astea puse de, cum spuneam "gura lumii", cred ca nu vor inceta vreodata. Probabil ca si dupa ce faci primul copil esti intrebat: "Si un fratior?".
[…] ASTA scriam acum cinci ani, agasată de întrebări fel de fel. Eh, acum că am comis-o și am o mogâldeață de care să mă îngrijesc în fiecare secundă, pot vorbi și din prisma tinerei mame, apropo de un articol foarte mișto peste care am dat zilele trecute. […]