Soricelul verde

De cateva zile masina mea chitaie. Da, nu e altceva. Nu e scartait, nu e harjait, e intocmai chitait, ca de soricel. Am verificat daca nu se ascunde vreo rozatoare pe sub scaune si nu, era doar Matizache. Ce-o fi vrand sa-mi spuna nu stiu. Stiu doar ca de fiecare data cand mai iau cate o groapa chitaie din nou. Cu cat e groapa mai mare, cu atat cresc volumul si intensitatea chitaitului. Asta dupa ce ne-am intos din service acum mai putin de doua luni. Mi-e lene si sincer, nici nu prea am bani si timp sa merg din nou. Tehnic vorbind (ca si cum m-as pricepe), e vorba despre suspensii, cred. Curios, am mers prin Bucuresti ore intregi cu ea mai bine de un an si n-a avut nimic. De indata ce am ajuns in teritoriul gropilor, Focsani, Vrancea, a parait, a marait, a fost lovita desi era parcata cum trebuie, a fost zgariata cu cheia. Si, mai nou, chitaie. Nu pot decat sa presupun ce vrea sa-mi transmita: „Chit, chit, nu mai suport gropile! Chit, chit, vreau alt primar si alt „presedinte al judetului”! Chit, chit, de ce Doamne, m-ai trimis inapoi in timp cu 50 de ani?”