Carti

Cate ceva despre tabuuri

15 aprilie 2009

Copilaria ne influenteaza definitiv si irevocabil viata de mai tarziu si mai ales relatiile cu apropiatii nostri. Nu in ultimul rand, ne influenteaza viata sexuala si modul in care percepem dragostea fizica. Unele lucruri pe care altii le pot vedea ca fiind de neinteles, pentru altii fac parte din meniul principal al relatiei. Cum eu nu as putea vreodata sa-i inteleg pe scatofili, poate tot in acest fel nu as fi inteleasa nici eu din anumite puncte de vedere. Ceea ce imi este destul de clar e ca doar partenerii pot decide ce li se potriveste si ceea ce este normal din punctul lor de vedere. Poate toate sau aproape toate normele societatii sunt facute pentru a fi incalcate la un moment dat. Si cine suntem noi sa decidem ce e acceptabil si ce nu e sau sa-i judecam pe altii care decid sa experimenteze toate laturile ascunse ale sexualitatii? Limitele nu le putem impune decat noi insine.

Tocmai am terminat de citit “Dezgolita” de Lola Beccaria, al doilea roman erotic pe care il citesc dupa “Luni de fiere” al lui Pascal Bruckner. Chiar daca romanul nu este o mare capodopera care sa impresionaze prin fraze armonioase sau subiect inedit, nu am putut sa nu ridic din spranceana stanga odata cu citirea paginilor cu continut erotic. Povestea de dragoste dintre Martina si Damian, ea o fetita de 7 ani si el un doctor faimos de vreo 40, mi-a ramas intiparita in minte. Modul in are este scrisa cartea subliniaza tocmai partea cea mai frumoasa a acestei relatii si este prima data cand citesc despre o astfel de legatura si nu imi vine sa vomit. Cateva pasaje ale scrierii mi-au rasturnat cumva convingerile de pana acum. “Viata nu citeste codul bunelor maniere. Viata, doamnelor si domnilor, ii apartine celui care stie sa aprinda scanteia si care arde el insusi ca un rug aprins pentru a ilumina cu propria flacara salasul intunecat al dorintelor”.

You Might Also Like

3 Comments

  • Reply PATRICKdan 15 aprilie 2009 at 10:36

    Nu am citit cartea aceasta dar, din ce stiu, un subiect asemanator (daca nu ma insel) era si-n celebra „Lolitta”. Cred ca Nabucco e autorul, din ce-am auzit, sper sa gasesc cartea in curand. Imi aduc aminte si de superba piesa de la Alizee-Lolitta !

    Mi se pare interesant subiectul din cartea ta de azi. Pana acum, singurele lecturi de acest gen au fost ale lui Henry Miller, pentru unii fiind un prea obscen scriitor. Vazusem, intr-o librarie din Constanta, „poza pustiului cu o tigara in gura, citind” de pe coperta de la „Sexus” (probabil, cartea reprezentativa a lui H. Miller).

    Fiind prea scumpa pt mine atunci, am mers si luat de la biblioteca „Tropicul Capricornului (marturisesc, am uitat mult din subict). Imi propun pe viitor sa reincep sa citesc iar, Henry Miller este pe lista, fiind printre preferati.

    De curand, am luat si eu de la J.N. „Maitrey”, neavand in biblioteca, cartea lui Eliade.

    Misto articolul recent al d-nei Silvia despre soarta trista a acelor bieti oameni.

    O saptamana Luminata si Insorita !

  • Reply iulia oancea 15 aprilie 2009 at 11:04

    Lolita e scrisa de Vladimir Nabokov si da, trateaza cam aceeasi poveste, dar e mult mai bine scrisa, iar fetita are 12 ani, e ceva mai mare.

    Eu am citit anul trecut Tropicul Capricornului, a fost la Cotidianul si mi-a placut foarte mult stilul autorului. Daca citesti/recitesti Maitrey, te sfatuiesc sa cauti si replica protagonistei, „Dragostea nu moare” 😉

  • Reply Day 17 aprilie 2009 at 10:47

    Si eu am achizitionat „Maitrey” zilele trecute, care desi este o carte citita cu drag in copilarie, abia astept sa o recitesc… sunt sigura ca voi intelege mult mai bine ceea ce a vrut sa ne transmita autorul :O)si sincer am cam uitat despre ce era vorba… :O(

  • Lasă un răspuns la iulia oancea Cancel Reply